Îți place dulcele și nu vrei să renunți la el
Mulți oameni nu cred că se poate face un desert bun fără zahăr. Îi înțeleg. Am crescut cu prăjitura de duminică, cu clătitele bunicii și cu desertul pus pe masă imediat după felul doi.
Problema nu e prăjitura de la o zi de naștere. Problema e ce se adună zi de zi: zahărul din biscuiți, din sucuri, din produse în care nici nu te aștepți să fie. Pe etichetă apare sub zeci de nume, de la dextroză și sirop de glucoză-fructoză până la zahăr invertit, iar unii producători folosesc două sau trei îndulcitori ca să-i coboare mai jos în lista de ingrediente.
Dulcele concentrat declanșează în creier dopamină și serotonină. De aceea ne simțim bine pe moment și îl căutăm din nou. Rar vezi pe cineva care, stresat, se duce după un măr. Ne ducem după ceva foarte dulce.
Nu cred în interdicții care nu țin. Cred că poți învăța să faci deserturi care îți plac, cu ingrediente mai bune. Iar mulți dintre pacienții mei au fost surprinși să vadă că, după ce și-au schimbat alimentația, pofta de dulce a scăzut mult.